Cu toții visăm la bogăție, la lux, la o viață din care să nu ne lipsească nimic, la femei frumoase și vacanțe interminabile pe la Saint Tropez. Ei bine, eu încă mai visez cu ochii deschiși la asemenea scenarii întrucât la ora asta, ar fi trebuit să fiu un om destul de bogat. Am să vă explic imediat…
În urmă cu mulți ani, am avut o colaborare în urma căreia în loc de bani, m-am trezit cu Bitcoin. Omul se sucise și nu mai voia să dea bani. Ca să nu rămân cu buza umflată, am acceptat și acea monedă virtuală în ideea că decât deloc, mai bine ceva. Atunci habar nu aveam ce-i Bitcoin. Era pentru prima dată în viața mea când auzeam despre așa ceva și eram destul de îmbufnat.
Am mers pe net să văd cât era un Bitcoin, pe la 11 dolari bucata. Aveam vreo 8. Am căutat mult și bine o soluție să scap de ei, nu reușeam și pace. Pe vremea aceea, nu existau site-uri de tranzacționare precum BitWin. Toate site-urile erau străine și eu habar nu aveam cu ce se mănâncă tranzacționarea asta. După lungi căutări, am reușit să scap de cei 8 Bitcoin.
Da, am găsit un amic de pe Facebook ce era interesat să cumpere (smart dude, nu ca mine). Omu mi-a oferit 8 dolari pe bucată iar eu care căutasem vreo săptămână să scap de ei, am acceptat oferta lui fără să stau pe gânduri. M-am văzut cu dolarii în traistă (PayPal) și mi-am văzut de viață…
Ei bine, imaginați-vă voi ce-am simțit în momentul în care am văzut pe net că 1 BTC = 20.000 de dolari. Să fac atac de cord, altceva nimic. Dacă nu mă grăbeam atunci ca fraierul să scap de ei, aș fi putut să am în cont 160.000 de euro, să-mi iau un concediu de vreo lună prin Caraibe și să mă doară la banană. Eh, asta e, în viață mai și pierzi. De acum mi-am învățat lecția. Dacă mai primesc monede virtuale nu mai vând nimic, fie ce-o fi. Mai bine le păstrez și le tranzacționez peste ani.